În timpul protestelor maraton din Turcia, devenite unul dintre principalele subiecte ale presei din întreaga lume în ultimele săptămâni, agențiile internaționale de presă au difuzat fotografia unei tinere cu ochelari uriași, ținând deasupra capului un afiș cu un citat dintr-o declarație a inamicului public nr. 1, premierul Recep Tayyp Erdogan.

Scris în limba engleză pentru a fi înțeles de cât mai mulți pământeni și beneficiind de ghilimelele de rigoare, citatul, tradus în limba română, sună așa: „Nu sunt un rege. Sunt prim-ministru ales prin voturile națiunii mele. Sunt servitorul, nu stăpânul vostru!” Sub citatul scris cu majuscule, tânăra a postat și un scurt comentariu: „Lumea te privește Tayyp. Ești un om de cuvânt? Ne auzi vocile?”

Citatul din premierul Erdogan reprezintă esența oricărei democrații autentice, în care aleșii sunt doar niște „angajați” meniți să administreze și să pună în practică voința patronului lor, poporul suveran. De altfel, etimologic, cuvântul „ministru” vine din latinescul „minister –stri” care înseamnă chiar „servitor”. Schimbând ceea ce este de schimbat devine limpede că într-o democrație reală, toți cei învestiți în funcții prin voturile poporului suveran nu trebuie să uite nicio clipă că acesta este singurul lor patron și că în fața lui trebuie să dea socoteală pentru deciziile bune sau rele pe care le iau în timpul mandatului.

Ce se întâmplă în realitate într-o țară ca România? De un an de zile asistăm la o feerie a iresponsabilității aleșilor, mai ales a celor care compun majoritatea parlamentară. Se votează legi de o ticăloșie care îți taie respirația (statutul parlamentarilor este o sumă de privilegii anticonstituționale, așa cum o demonstrează și foarte recenta decizie de respingere a lui de către Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi), sunt sfidate, insultate, sau bagatelizate alte ins