În 2013, avem agenţii de turism, zboruri charter, vacanţe personalizate, all inclusive la Albena, safari în Kenya, birdwatching în Delta Dunării. În anii ’80, aveam „gazdele noastre“ de la Constanţa sau din Buşteni, cu care se lua legătură la telefon, la începtul verii, ca să ne rezerve cele mai bune camere, alea „cu vedere“ la Cruce, cu baie separată sau cu un pat dublu, care să nu-ţi rupă oasele.
Într-o vară, la Cheia, toate căsuţele de lemn erau ocupate cu tabere, toate gazdele bune îşi găsiseră deja muşterii. Şi aşa, am nimerit la domnul Ursu, în centru, care avea o casă mare, însă părăginită, de părea nelocuită. Avea în jur de 65 de ani, era văduv de aproape zece. În fiecare zi, îşi avea drumurile lui solitare, secrete. Pleca în zori, cu o pălărie pe cap şi o raniţă în spate. Unii spuneau că merge singur, de nebun, pe munte. Alţii credeau că are treabă jos, în oraş, la Măneciu, la o ibovnică. O babă care îl cam plăcea se jura că l-ar fi văzut la Mănăstirea Suzana, cum se ruga cu evlavie pe la icoane. „Ciudat nea Ursu ăsta!“ ziceau „cheienii“. În plus, era venetic, de pe la Văleni. Ursuz, vorbea puţin şi în doi peri.
DE ACELASI AUTOR Nazistul Plimbăreaţa de cîini Madame Legrand Omul cu şobolani şi femeia lui „Eu nu prea închiriez, dar dacă aţi rămas pe drumuri, ce să vă fac? Asta e camera, dacă vă convine, bine, dacă nu, e treaba dumneavoastră!“ Două paturi cam şubrede – ca şi casa, de altfel – mobilă veche, plină de praf. „Puteţi să faceţi şi focu’, dacă vă e frig, e treaba dumneavoastră! Doar să nu daţi foc la casă... Ei, staţi sau plecaţi?“ Stăm, ce să facem, că în altă parte n-avem unde să ne ducem, doar înapoi la Bucureşti. „Uite şi baia! Puteţi să faceţi şi duş, e treaba dumneavoastră!“ Ne dă cheia şi nu-l mai vedem pînă a doua zi dimineaţă, cînd stătea în curte, pe o bancă, mestecînd un fir de iarbă şi uitîndu-se la cer. „Eu zic să nu mer
