Fie numele cât de blestemat, până la urmă în istorie cel ce construieşte îşi perpetuează isprăvile bune. În Germania de astăzi o arteră de circulaţie pe relaţia vest-est poartă numele hulitului fost conducător al nemţilor: „autostrada lui Hitler”. Să înţelegem deci că o naţie civilizată recunoaşte contribuţia la civilizaţia sa chiar şi a acelora care, ca şi Hitler, au lovit cel mai crunt în fiinţa sa, supusă demolării într-un război în care a sfidat lumea. Hitler s-a dus, generaţii întregi de nemţi au muncit pe brânci pentru a-şi reridica ţara la standardele pe care le preluase „caporalul”, de a o aduce la standarde jinduite acum de zeci de alte naţii. Dar autostrada a rămas a lui Hitler…
Transferând judecata la lumea noastră, chiar dacă o comparaţie este pur şi simplu forţată, putem vorbi de Transfăgăraşanul lui Ceauşescu? Nu prea putem pentru că se uită unii strâmb la noi. Putem vorbi de Gălăneştiul lui George Horodnic? Se vor uita strâmb la noi cei ce-l consideră şi astăzi comunistul bilcan care a condus destinele „gospodăriei de partid” (comunist) sucevene. I se datorează multe obiective de investiţii ale vremii de pe teritoriul judeţului, cel mai elocvent exemplu fiind, repetăm, Gălăneştiul. Aici s-a înfiinţat un conglomerat industrial, valorificând în special materii prime, forţa de muncă şi tradiţii ale zonei, un complex de sănătate, două hoteluri turistice, câteva zeci de vile pentru specialişti etc. etc. Cele mai multe sunt astăzi ruine…
În folclorul vremii, pe seama lui George Horodnic s-a pus şi modernizarea gării de la Rădăuţi. Proiectul a surprins, provocând discuţii pro şi contra. Gara s-a ridicat însă aşa cum au vrut proiectanţii şi au aprobat şefii comunişti, astfel că staţia CFR rădăuţeană a devenit un insolit obiectiv… turistic. Prin ea însăşi.
Astăzi, este gară fără tren. Pledoaria lui Matei Vişniec pentru reîntoarcerea ei în
