Declaraţiile reprezentanţilor Open Market Committee Federal şi conferinţa de presă de ieri (miercuri) a preşedintelui Fed, Ben Bernake, au contribuit la o cădere dură a preţului aurului.

În luna aprilie, după cele mai negre două zile din ultimul sfert de veac pentru aur, preţul unei uncii s-a prăbuşit cu peste 200 de dolari, ajungând să fie tranzacţionat în jurul valorii de 1.350 de dolari/uncie (după ce, începuse anul în apropiere de 1.700 de dolari/uncie). A urmat o perioadă de uşoară revenire (până către 1.400-1.450 dolari/uncie).

Previziunile, intrepretate de analiştii internaţionali ca fiind, totuşi, rezervate, ale şefului Fed vorbesc de o îmbunătăţire a situaţiei economiei americane, de o reducere a inflaţiei şi de atingere a ţintei şomajului de 6,5% în 2014, cu un an mai devreme decât fusese estimat iniţial. Aceste declaraţii au sporit încrederea în dolarul american şi în randamentele Trezoreriei SUA, ducând însă la deprecierea aurului. Într-o primă fază, preţul a căzut la 1.349 dolari/uncie şi, în această dimineaţă, a coborât sub pragul psihologic de 1.300 dolari/uncie.

Mult mai afectaţi decât speculanţii pe aur, sunt acţionarii firmelor de extragere a aurului, care au continuat căderile succesive din ultimii doi ani (începând cu iulie 2011, când preţul unei uncii de aur trecuse de 1.900 de dolari). Explicaţia e simplă, în condiţiile în care, la nivel mondial, costurile medii pentru producţia unei uncii de aur se situează în jurul valorii de 1.400 de dolari. Asta înseamnă că vor merge mai departe doar minele aflate deja în exploatare şi care au costuri de producţie cu cel puţin 2-300 de dolari/uncie sub preţul aurului de pe piaţă.

Şansele ca un proiect nou, cum e cel preconizat de Gabriel Resources pentru Roşia Montană să obţină finanţare (aproximativ 1,5 miliarde de dolari conform propriilor estimări) devin, în aceste condiţii, absol