... şi încă de timpuriu: să danseze ca balerină şi să-l poată iubi pe tânărul perfect, Patrick cel blond şi frumos, fratele celei mai bune prietene. Prima dorinţă începe să se împlinească: Mia ia lecţii de balet cu o balerină, Claire, şi doar acolo, în cursul exerciţiilor istovitoare, se simte ea însăşi, ori chiar uită de tot ce-o înconjoară. A doua dorinţă se află la distanţă astronomică de împlinire.

Povestea Miei pare scrisă pentru adolescenţi, dar interesează şi pe cei din preajma lor – părinţi şi profesori, căci luminează multe lucruri despre felul de a fi, reacţiile şi pretenţiile adolescenţilor de azi, inclusiv arta de a-şi apăra secretele, mai ales aşteptările şi frustrările, relaţiile de prietenie, rivalităţile dureroase, ca şi complicaţiile vieţii de grup ori de clasă.

Romanul „Îndrăgostită de un înger” de Federica Bosco este scris la persoana I, din punctul de vedere al Miei, care se confesează şi din confesiunea ei reies bucuriile şi dramele unei adolescente din zilele noastre. Autoarea a aglomerat multe, multe situaţii şi teme care să facă romanul interesant, poveştile se tot leagă între ele.

Mai întâi este povestea dureroasă a fetei care a trăit divorţul părinţilor: tatăl, plictisit de rutina căsniciei, îşi trăieşte aventura până la capăt – o nouă căsătorie, alţi copii, gemeni. De aici, obligaţia Miei de a petrece un timp cu tatăl şi noua familie, când cercetează cu privire atentă chinul noii soţii de a lupta cu gemenii urlători şi neastâmpăraţi, cu calmul şi detaşarea bărbatului.

Pentru simetrie, Mia are parte şi de eşecurile mamei, care îşi alege bărbatul nepotrivit şi de fiecare dată are parte de o nouă despărţire. Până când apare Paul, care i se pare Miei şi pămpălău şi egoist, dar începe să-l cunoasă şi să-l înţeleagă, să-i preţuiască doza de bun-simţ şi bunătatea. Părinţii ei îi dau prilej să înţeleagă multe despre vi