Presedintele Basescu a dat cu sete cu bata in balta. In doua fraze s-a facut vinovat de marlanie, misoginism si rasism, cu deja vestita declaratie despre "femeia roma" si "femeia manager". Nu il suspectez pe Basescu ca a gresit. Presedintele se afla in plina campanie de recastigare a popularitatii si foloseste obisnuitele trucuri populiste la care este maestru. Dintr-o lovitura a castigat agenda publica pentru doua-trei zile si sprijinul majoritatii care asculta cu placere povesti de tipul 'romii nasc multi copii si ne cotropesc'. Sa lasam la o parte aceasta abordare superficiala si sa privim o clipa problema de fond, scrie Ovidiu, pe blogul La coltu' strazii.
Cifrele reci ne arata ca avem o problema demografica majora, iar o analiza onesta ne spune ca inca nu facem nimic sa raspundem acestei probleme. In acelasi timp, nu doar numarul conteaza, ci si felul in care ne crestem si educam copiii.
Demografia ne spune ca, pentru o inlocuire simpla a generatiilor, rata totala a fertilitatii - adica numarul mediu de copii la o femeie - trebuie sa fie de minim 2,1. In Romania, ultimul an in care am avut o rata superioara acestui prag a fost 1989 (rata 2,2). De atunci a scazut rapid si apoi, din 1995 incoace, a ramas constanta la 1,3. Principala cauza a acestei evolutii este accesul la decizia si mijloace de planificare familiala. Este interesant de facut o paralela cu perioada 1960-1966, pentru a elimina pista falsa a avortului.
Avortul - o pista falsa
Liberalizarea avortului (in 1957) l-a transformat in principala metoda de planificare (alaturi de calendar si abstinenta, neexistand acces la metode moderne). Rata avorturilor a crescut de la 220 la 100 de nascuti vii in 1960, la 400 in 1966. In acelasi timp, rata totala a fertilitatii a scazut de la 2,3 in 1960 la 1,9 in 1966. Dupa cum se stie, raspunsul brutal al regimului comunist
