Un loc istoric al Sucevei, zona Gării Iţcani, care reprezenta pe vremuri graniţa Imperiului Austro-Ungar, este acum părăginit şi distrus de nepăsarea autorităţilor, dar şi a celor care locuiesc acolo.

Cine ajunge acolo pentru prima dată sau după o lungă perioadă de timp poate crede că a nimerit într-un oraş părăsit, pe care vegetaţia pune stăpânire, încet dar sigur, aşa cum vezi doar la televizor, în documentarele despre oraşe antice, acaparate de junglă.

Din trotuarele care duc spre Gara Iţcani, o bijuterie arhitecturală, mânjită de noroiul nepăsării şi al veşnicului pretext “lipsă de fonduri”, nu au mai rămas decât poteci străjuite de o parte şi de alta de arbuşti şi ierburi înalte cât un stat de om, crescute prin asfaltul crăpat.

Fiind domeniu public, curăţarea vegetaţiei luxuriante care transformă zona Gării Iţcani într-o junglă urbană ar fi trebui să fie făcută de salariaţii societăţii de salubrizare a oraşului, adică Rosal, fiindcă licitaţia de salubrizare bate încă pasul pe loc, din cauza contestaţiilor.

La cât de mult sunt crescute buruienile ieşite prin asfalt, e clar că anul acesta nu s-a deranjat nimeni să le tundă măcar, încât, atunci când Fanfara Primăriei Suceava va veni să cânte acolo mâine, cântăreţii pot trece pe lista lor de performanţe şi un concert în... tufe.

Mormane de mizerie, într-un parc bine îngrijit

Dezolantă este şi priveliştea pe care o oferă parcul din faţa Gării Iţcani, care este printre cele mai frumoase spaţii verzi amenajate din Suceava. Pe cât de bine arată trotuarele noi, băncile de fontă montate în 2012 şi amenajările peisagistice executate anul trecut, pe atât de hidoase sunt mormanele de mizerii care lucesc în iarbă, sub soarele puternic de vară.

Zeci şi zeci de ambalaje colorate, aruncate pe jos cu nesimţire crasă, sticle de plastic, pungi, pahare de cafea şi alte dovezi ale nesimţ