Violenţa domestică este o modalitate veche de exprimare şi impunere a „maimuţelor” lăsate în libertate ce începe să fie extirpată cu ajutorul campaniilor derulate la nivel naţional de către ONG-uri şi persoane publice. Bătaia nu e ruptă din Rai, chiar dacă părinţii şi bunicii noştri s-au putut folosi de „accesorii cuvântate” (proverbe cu miros de naftalină), pentru a-şi justifica demersul animalic exprimat în cazul neînţelegerilor de tip afectiv. Partea masculină pierde teren în faţa independenţei feminine, care caută un statut cel puţin egal cu muşchii lucraţi la sală, fără creier.

A trebuit să-şi ia bătaie o vedetă din industria muzicală românească iubită cu foc peste hotare, ca să fim în stare să punem mesaje dure şi consistente pentru indivizii care merită puşcărie, în vizorul publicului cârcotaş. Cum „pumnii minte nu are”, prostul loveşte şi nu se gândeşte la consecinţe. Femeia devine o sclavă, iar în cazurile fericite, o masochistă cu make-up permanent (abia nu mai dă banii la cosmetică, ar zice unii!). Şi bărbaţii pot avea parte de un tratament violent din partea unei structuri osoase feminine, dar, aici e vorba de excepţii şi momente de cumpănă intelectuală sau de pierderea identităţii – în cazul explorării unor peisaje sexuale total incontrolabile, bărbatul şi-o merită, fără discuţie. Tot ce expune presa se mănâncă pe pâine. Problema e că se face prea mult scandal, iar soluţiile întârzie cu neruşinare.

Să-ţi baţi femeia este un semn de laşitate şi prostie umană! Să te ierte nevasta/iubita/amanta, e un semn de acceptare şi plăcere sângeroasă dezvoltată şi acceptată de ambele părţi. Cum Alexandra Stan nu se mai afişează cu impresarul „ca să nu bată la ochi”, partea plină a paharului a fost consumată de un alcoolic infect, care doreşte să se lase de spirt blocat în gâtlej. Femeia, chiar şi cea mai firavă, este obligată să ia măsuri radicale şi să