În prezent, bolile cardiovasculare sunt principala cauză de deces la nivel mondial, atât în rândul femeilor cât şi al bărbaţilor. În ciuda gravităţii lor, depistarea bolilor de inimă implică o serie de investigaţii simple şi uşor de realizat precum măsurarea tensiunii arteriale sau ascultarea inimii.
Insuficienţa cardiacă a fost în anul 2011 cel mai frecvent diagnostic de externare. Durata medie a pacienţilor care suferă de insuficienţă cardiacă este de 3-4 ani, în ciuda tratamentelor avansate care pot fi administrate astăzi. Afecţiunea este extrem de importantă din trei motive: insuficienţa cardiacă este frecventă, se moare din ea şi afectează calitatea vieţii pacienţilor.
Tensiunea arterială crescută este un “ucigaş” silenţios. Doar una din 10 persoane cu hipertensiune arterială îşi dă seama de acest lucru. După vârsta de 25 de ani, valorile tensiunii arteriale cunosc o creştere destul de rapidă, la majoritatea persoanelor. De aceea, se recomandă verificarea tensiunii arteriale cel puţin de două ori pe an. Pulsul este un indicator mai puţin concludent pentru sănătatea vaselor de sânge, în schimb reflectă cu fidelitate starea inimii. Atât valorile pulsului, cât şi acelea ale tensiunii arteriale pot fi reduse printr-o alimentaţie adecvată.
În cazul Insuficienţei Cardiace, inima este incapabilă să pompeze sângele spre organe şi ţesuturi, astfel că acestea primesc o cantitate mai mică de oxigen şi produse nutritive din sânge, dar şi să primească sângele de la organe.
În consecinţă, ţesuturile primesc mai puţin sânge ca urmare a incapacităţii inimii de a pompa, iar pe de altă parte, sângele stagnează şi se acumulează în organe, ca urmare a incapacităţii inimii de a-l primi.
O unealtă la fel de vitală în arsenalul instrumentelor de diagnostic, dar mai puţin luată în seamă de noi, este monitorizarea pulsului. „Atunci când te simţi rău, măsura
