Mihai Dimitrie Sturdza, "Ruşii, masonii, Mareşalul şi alte răspântii ale istoriografiei româneşti", Editura Compania (tel. 021/223.23.24), 376 p.
Cum au ajuns românii la conştiinţa propriei etnicităţi, cum au supravieţuit structurile lor statale împrejurărilor istorice nefaste, cum şi-au concretizat aspiraţia naţională într-un stat unitar? Sunt întrebări la care s-au dat o mulţime de răspunsuri şi interpretări bazate pe documente mai mult sau mai puţin fiabile. E cunoscută vorba de duh conform căreia "trecutul e cel mai greu de prevăzut". Mituri, legende cu miez real care fac epocă în funcţie de interesele momentane ale unei comunităţi, ale unui partid, ale unui grup pot fi puse la îndoială, abordate altfel atunci când cercetările (sau chiar întâmplarea) scot la iveală noi documente despre ceea ce s-a întâmplat de fapt, noi amănunte semnificative despre rolul actorilor istoriei. Iar istoricul care analizează documentele obiective sau subiective joacă el însuşi un rol aparte, implicându-se sau detaşându-se în raport cu faptele menţionate în ele. O cercetare atentă, o inteligenţă şi o erudiţie ce leagă chiar şi firele mai puţin vizibile dintre personaje cu mediul şi timpul acţiunilor lor pot lămuri uneori "mistere" ignorate sau ocolite de istoria oficială. Este şi cazul cărţii pe care v-o recomand azi, a cunoscutului istoric şi genealogist Mihai Dimitrie Sturdza, care a adunat între coperţile ei texte al căror numitor comun este istoria României: "Compuse în şi despre epoci diferite, ele mi-au permis să aduc elemente noi unor teme cunoscute, în cazul unora, cu totul necunoscute, în cazul altora". De exemplu, între altele, el încearcă să lămurească în ce măsură societăţile secrete din secolele XIX şi XX (Iluminaţii, Masonii, sectele politice) au influenţat evoluţia unor comunităţi în ansamblul lor, orientând cursul istoriei. Adepţii te
