Cancelarul Germaniei crede ca in Romania nu exista „siguranta juridica”. Aceasta sintagma are doua dimensiuni: stabilitatea legislativa si predictibilitatea judiciara. Cea dintai presupune responsabilitatea unei elite politice informate; cea de a doua, independenta unei justitii competente. Oamenii de afaceri germani trebuie sa fi simtit dureros lipsa acestora. Romanii au suferit inca si mai mult. De asta data doamna Merkel are integral dreptate.
Nu este aici locul spre a analiza cauzele mentionatelor lipsuri in toata complexitatea lor. Oligarhizarea si feudalizarea ordinii sociale romanesti se afla la originea instabilitatii legislative. Capriciile potentatilor locali si sortii schimbatori ai rivalitatilor lor, precum si subordonarea politicilor publice fata de interesele de afaceri private, au condus spre un voluntarism legislativ iresponsabil care face ca legea sa tulbure permanent raporturile interumane, in loc sa le disciplineze, mergand impotriva logicii activitatilor sociale pe care le reglementeaza.
Insecuritatea juridica generata de actul legislativ a devenit insuportabila si din cauza sistemului electoral (asa-zisul vot uninominal) care a favorizat candidatii cu bani. De asemenea, ea s-a amplificat ca urmare a gravelor dezechilibre institutionale subsecvente transformarii de facto a republicii parlamentare instituite de Constitutie, in republica prezidentiala lipsita de garantiile constitutionale specifice celei din urma.
In ceea ce priveste nesiguranta actului de justitie, ea este in primul rand rezultatul politizarii justitiei, ca si a punerii accentului pe dimensiunea represiva a statului, cu ignorarea terapiilor structurale si preventive.
Multe din aceste deficiente ar fi putut fi remediate daca nu ar fi existat sistemul aberant si abuziv de blocaj reprezentat de Mecanismul de Cooperare si Control (MCV) al UE. Daca starea sigu
