A lovi un om, fie el bărbat sau femeie, înseamnă micime. Când faci parte din categoria “sexului tare”, trebuie să înțelegi că acest tare nu stă în pumni sau în orice astfel de ipostază de forță. Nu devii puternic și nici nu ești respectat sau iubit, abuzând ca o brută de slăbiciunea celuilalt. Iar ca să crezi contrariul sau să vrei să le obții așa, înseamnă că ești o ființă tare nefericită, iar nivelul tău uman este undeva la un nivel microscopic.

Dar nu despre aceste lucruri vreau să vorbesc eu astăzi. Ele reprezintă doar o pledoarie, dacă vreți, a ceva mult mai complex de atât. Am vrut, inițial, să vorbesc despre ce se mai întâmplă acum în politică, dar am realizat că subiectul se potrivește perfect și în această zonă. Sau, mai ales în această zonă.

Toată săptămâna, am fost efectiv adusă la exasperare de cazul cântăreței ce a fost bătută măr de impresar sau ce ori cine o mai fi. Atât de tare a mers subiectul și întreaga presă a exploatat cazul ca fiind o așa mare dramă națională, încât, în războiul de audiență dintre cântăreața bătută și Traian Băsescu, zis și referendum, prima a câștigat detașat.

Dacă ne referim doar la România, la fiecare minut, câte un om, fie el copil, bătrân, femeie sau bărbat, suferă un abuz. Fizic sau psihic. Și chiar dacă vânătăile nu sunt la vedere sau nu se prezintă la televizor, la ore de maximă audiență, sechelele sunt, nu de puține ori, iremediabile. Da, violența, de orice fel este ea, reprezintă o mare problemă, de care ar trebui să fim conștienți și pe care să o înlăturăm. Nu pot însă avea compasiune falsă sau o grijă mai mare decât îmi inspiră oricare alt seamăn de-al meu doar pentru că e vorba de o tânără care cântă și care, întâmplător, a depășit faza notorietății de cartier. La fel, nu pot plânge cu lacrimi de crocodil sau căina o persoană care acceptă astfel de tratamente și doar în cel de-al doisprezecelea c