Tăcerea prezidenţială, inerţia, arată că nu are reflexul şi clarviziunea unui asemenea demers, fără presiune, oricât ar fi de necesar pentru stat să-şi pună în ordine ierarhiile valorice, criteriile prin care sunt evaluate serviciile publice.
Olivier Ihl, un reputat profesor de ştiinţe politice, ne prezintă incitant rolul insignelor, ordinelor, medaliilor, decoraţiilor în viaţa politică şi socială a unui stat modern. Deşi a provocat deseori abordări ironice ori futile şi a fost considerat veritabil obiect al vanităţii, în jurul staniolului strălucitor se desfăşoară mereu lupte simbolice care transmit priorităţile politice ale momentului şi îi evidenţiază pe preferaţii regimului. Foarte succint spus, decoraţiile sunt un mijloc de încurajare, răsplătire a virtuţilor şi comportamentelor pe care statul le doreşte prezente la cetăţenii săi. Autorităţile invită, astfel, la o formă de emulaţie, gratificându-i pe cei dornici de implicare şi recunoaştere socială.
Nu doar elitelor le este rezervat acest ritual al recompenselor. Regele Carol I decora ţăranii care îşi donau bruma de avere pentru înfiinţarea unor şcoli în vederea eradicării analfabetismului rural. La fel de adevărat este că, aşa cum decoraţiile pot încuraja valorile sociale benefice (devotamentul, sacrificiul pentru colectivitate, filantropia), ele pot exprima degenerarea regimurilor totalitare, prin mistificarea crimei. Hitler îi decora pe SS-işti distinşi în operaţiunile de exterminare a evreilor. Ordinele şi decoraţiile ajută la o radiografiere a statelor, nu doar prin expunerea valorilor ce le definesc, cât şi prin partea lor pur birocratică: stabilirea transparentă şi onestă a criteriilor de gratificaţie, numărul optim sau inflaţia de titluri până la devalorizarea simbolică, adecvarea decoraţiilor la importanţa serviciilor aduse naţiunii, toate corespund validităţii sau putrefacţiei morale a v
