Mădălin Ipatie pare un medic plin de entuziasm. A rămas în Ploieşti pentru că-i place oraşul natal (du-te, mă, încolo, de mincinos!), spune că nu ştie de medici pe care-i doare-n cot de pacienţi dacă nu primesc o şpagă (deci, de ce facem interviu cu domnul?) şi prezintă în general un optimism debordant când vine vorba despre sistemul public de sănătate din România.

De ce nu sunteţi printre miile de medici care au plecat din România, în ultimii 20 de ani? Ce vă ţine aici?

Ce mă ţine aici? Acum am depăşit vârsta de 35 de ani, care am înţeles că este o condiţie pentru angajare în străinătate. Şi, apoi, recunosc că îmi plac locurile natale. Eu am făcut facultatea în Timişoara, am avut posibilitatea să rămân acolo, sau în Bucureşti, dar nu ştiu ce m-a atras la oraşul meu natal.

Medicii buni pleacă afară, pentru bani!

Nu ştiu cât de bine sunt plătiţi medicii în afară. Vreau să vă spun că am fost detaşat, la un moment dat, la Oradea, şi acolo am cunoscut un coleg care era medic de familie, iar salariul lui din Franţa era cu o sută sau două de euro mai mare decât îl am eu în România. Acum, să nu vă imaginaţi că salariul meu este mare.

Deci, cât îl aveți?

E un salariu de bugetar.

Făcând un raport muncă-bani, merită să rămâi în România?

Trebuie să fii devotat meseriei pe care o faci, să-ţi placă ceea ce faci. În urgenţă lucrăm în tură, 12 cu 24. Dar nu pot spune că plec la muncă, rămân 12 ore şi mă întorc acasă. Sunt cazuri în care rămân 13 ore, poate 15 ore, dacă am un pacient care trebuie transportat la Bucureşti. În primul rând, trebuie să-ţi placă ceea ce faci.

Sunt mulți cărora nu le place…

Nu ştiu. Ideea este că suntem din ce în ce mai puţini. Tinerii medici vor să fie plătiţi şi dacă nu muncesc. Ei nu prea fac muncă patriotică, să spun aşa, voluntariat, cum făceam noi la început. Când m-am angajat, eu am făcut întâi