Duminică, 16 iunie, la orele 22.40, părintele Iustin Pârvu, stareţul Mânăstirii Petru Vodă (Neamţ), a trecut la cele veşnice, după o lungă şi grea suferinţă, pricinuită de cancer.
A fost înmormântat joi, 20 iunie, de un sobor de preoţi, în frunte cu ÎPS Teofan, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.
Născut la 10 februarie 1919 în satul Petru Vodă, comuna Poiana Largului, judeţul Neamţ, a primit numele de botez Iosif. A urmat şcoala primară şi încă doi ani de şcoală complementară, iar din 1936, a devenit frate la Mânăstirea Durău. Tuns în monahism în 1940, a fost hirotonit preot în 1941. În perioada 1943-1944, a fost preot misionar pe Frontul de Est. După instaurarea comunismului, în 1948, a fost condamnat la 12 ani de închisoare, pentru apartenenţa la Mişcarea Legionară, fără să i se fi putut imputa vreo faptă ilegală. A supravieţuit închisorilor comuniste de exterminare de la Aiud, Baia Sprie, Gherla şi Periprava. În 1960, după ispăşirea pedepsei, pentru că nu s-a lepădat de credinţă, a primit o prelungire administrativă a condamnării, fără o decizie a Justiţiei, de patru ani, la Aiud. A fost eliberat în 1964, prin decretul de amnistie generală a deţinuţilor politic. A locuit în casa părintească şi a lucrat ca muncitor forestier, până în 1966, când a devenit vieţuitor la Mânăstirea Secu. A fost preot monah acolo până în 1974, când s-a mutat la Mânăstirea Bistriţa, unde a rămas până în 1989. Dumnezeu l-a ajutat ca în 1976 să facă mult visatul - încă din copilărie - pelerinaj la Sfântul Munte Athos. Această călătorie l-a marcat profund. În 1989 a revenit ca preot monah la Secu, până în 1991, an în care a primit binecuvântare să ridice o mânăstire în satul natal, Petru Vodă. La câţiva kilometri de ultima casă a aşezării, în miezul unei păduri seculare, a pus piatra de temelie, alături de alţi doi monahi.
În
