Anunţul preşedintelui Traian Băsescu privind declanşarea unui nou referendum asupra limitării la 300 a numărului de aleşi într-un Parlament unicameral a zgâlţâit - iarăşi - clasa politică şi media românească. Premierul Victor Ponta l-a calificat drept un "moft", cerând să fie lăsat "să lucreze".
Partenerul său la şefia USL, şeful Comisiei pentru revizuirea Constituţiei, liberalul Crin Antonescu, a fost ceva mai brutal, declarând că ignoră total propunerea prezidenţială. Opoziţia, reprezentată de PDL, s-a declarat - cu jumătate de gură - de acord cu ea. Mediile au avut reacţiile cele mai nuanţate şi mai ample. O parte a lor a văzut în "ieşirea" prezidenţială o nouă încercare a lui Traian Băsescu de a-şi marca locul în Istorie prin blocarea, până la capătul misiunii sale, a încercărilor de subordonare a Statului faţă de o oligarhie ce a impus "sistemul ticăloşit". Altă parte a speculat-o drept o manevră politică vizând destrămarea alianţei la putere, USL-ul, care domină scena politică românească, părând de neoprit în capturarea completă a instituţiilor statului, putând astfel să-şi impună arbitrariul în toate actele de guvernare viitoare. Preşedintele a făcut, e drept, o distincţie clară între premier (a cărui administraţie "nu se vede aşa de rău" de la Cotroceni) şi liderul Senatului, C. Antonescu, preşedintele PNL-ului, care acceptă - prin Constituţia propusă - să fie plasat "pe post de paiaţă", ca viitor şef de stat, doar din aspiraţia bolnăvicioasă de a fi - chiar formal - în frunte.
D-l Băsescu poate fi, desigur, suspectat de cele mai pernicioase intenţii. Temperamentul său, concretizat şi în asumarea rolului de preşedinte-jucător, l-a împins la nenumărate implicări în jocul politic românesc, în cei aproape nouă ani petrecuţi la Cotroceni. Atacurile continue ale duşmanilor săi, inclusiv cele două "suspendări", au făcut din el "inami
