Fug acasă să văd Spania! Zece le dă la ăia din Tahiti! Discuţie de terasă bucureşteană cu câteva minute înainte de cel mai ridicol meci din istoria civilizată a fotbalului. Şi chiar zece le-a dat! Dar puteau fi mai multe, la capătul unui carnagiu tragicomic pe care politica globalizantă ni-l îndeasă pe gât.
Cine a savurat falsul recital în care ultraprofesioniştii spanioli păreau jenaţi de penibilul decalaj valoric, înseamnă că se uită la fotbal doar ca să piardă timpul. Cupa Confederaţiilor, implicit FIFA, implicit Sepp Blatter şi-au asumat o ruşine greu de cuantificat atunci când i-au invitat pe diletanţii din Pacific să stea alături de cea mai bună echipă naţională a ultimilor ani. Veniţi cu pirogile împletite din crengi de dud exotic la o mare sărbătoare a fotbalului, cei din Tahiti s-au ales cu aplauze condescendente şi cu o compasiune zâmbitoare pe care o manifeşti pentru cei care fac tumbe, se strâmbă şi se hlizesc. Fotbalul de nivel înalt, aşa cum pretinde FIFA c-ar fi cel de sub egida sa, presupune cu totul altceva!
Acest Tahiti e locul unde s-a refugiat pe finalul vieţii un pictor mare, Gaugain, ca să zugrăvească trupuri pacifice, tegumente arămii şi sânişori de adolescente ecuatoriale. Pentru asta e bun arghipelagul din Pacific, nu pentru a se confrunta în meci direct cu Torres, Javi Martinez sau David Villa. Cu trei zile înainte, pacificii luaseră 6-1 de la o Nigerie care are poate cea mai slabă garnitură din istoria recentă, iar poimâine urmează să le rupă cârca Uruguayul, că doar n-or fi fraieri Forlan, Cavani sau Suarez să le dea şi ei vreo şapte-opt. Fireşte, în aplauzele consolatorii ale unei planete întregi!
Cum de-au ajuns aceşti vânzători de citrice să apară pe Maracana? Au învins Insulele Solomon şi Noua Caledonie, ce nu vă e clar?! Au câştigat Cupa Oceaniei într-o ediţie în care Australia a fost gonită în Asia, iar Noua Z
