Anul acesta, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu a ajuns la cea de-a douăzecea ediţie, care a adus în spaţiile de joc şi culturale din Sibiu peste 350 de evenimente (spectacole, lansări de carte, teatru de stradă, conferinţe etc.). Stînd, anul acesta, sub semnul „Dialogului“ şi avînd ca ţară invitată Franţa, FITS a iniţiat şi un eveniment asemănător Walk of Fame de la Hollywood: Aleea Celebrităţilor din Sibiu, în fiecare an urmînd să fie celebrate personalităţi din lumea teatrului. Primele stele au fost primite de Eugenio Barba, Ariane Mnouchkine, Sasha Waltz, Silviu Purcărete, Declan Donnellan, George Banu şi Kanzaburo Nakamura al XVII-lea. Am stat de vorbă cu Constantin Chiriac, directorul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, despre începuturile acestui festival, care în aceşti douăzeci de ani s-a dezvoltat ca un eveniment al artelor spectacolelor, despre importanţa dialogului şi despre însemnătatea acestui festival pentru dezvoltarea Sibiului şi, în general, a spaţiului teatral din România. Anul acesta, FITS a împlinit douăzeci de ani, aşa că este un moment cînd ne gîndim şi la perioada de început – cum a debutat acest festival, cum a ajuns să se dezvolte atît de mult, în atît de multe direcţii? Imediat după evenimentele din 1989 am plecat în Germania, cred că am fost printre primii care au avut paşaport. Am mers la Berlin, pe banii mei, nu-mi trebuia viză, pentru că era în Germania Democrată, şi am fondat prima structură independentă din viaţa mea, „Renaşterea teatrului sibian“ – erau nişte panouri imense în holurile teatrelor din Germania de Est, cu scrisorile pe care le trimisesem, iar domnul Mircea Ivănescu m-a ajutat să le trimit în limba germană, şi atunci am reuşit să stabilesc prima iniţiativă de acest gen, am stabilit o serie de contacte. Dacă pînă în ’89 nu călătorisem deloc, după aceea a venit o revanşă, căci am călătorit