Două fabrici mari, Sometra şi Carbosin, au făcut mulţi ani din Copşa Mică oraşul cel mai poluat din România. Paradoxal, deşi oraşul lor a bătut recorduri la boli profesionale, oamenii plâng anii comunismului. Pentru că acum ar vrea să muncească, dar nu îi mai angajează nimeni.
E amiază şi soarele dogorăşte pe aleile dintre fostele cămine de nefamilişti de la Copşa, o parte din ele azi blocuri de locuinţe. La cele 30 şi ceva de grade din termometre şi la cât e ceasul, timp în care teoretic oamenii sunt la serviciu, te aştepţi să găseşti greu lume printre betonaele încinse. Însă, de după culmi de rufe întinse răsar scaune, mese la care se joacă rummy, scări de bloc cu trepte pline de lume, copii desculţi, prin praful fierbinte.
Poveştile din blocurile gri
Odinioară, Copşa Mică era considerat cel mai poluat oraş din România, însă fabricile de aici, Carbosinul, unde se făcea negru de fum, şi Sometra, producător de materiale neferoase, aveau mii de angajaţi şi lucrau inclusiv pentru export. Acum, să găseşti un loc de muncă la Copşa este considerat un noroc.
„Înainte de 1989 era mult mai bine ca acum, aveam locuri de muncă, aveam unde să ne trăim traiul, să ne câştigăm pâinea copiilor”, rezumă, cu amărăciune, Ioan Oniţiu, în vârstă de 44 de ani. A lucrat 23 de ani la Sometra, iar şi a plecat în 2007, cu 5 salarii compensatorii, „52 de milioane, bani vechi”.
De atunci, nu l-a mai angajat nimeni, aşa că se descurcă aşa cum poate, mai ales că are de întreţinut o soţie şi 5 copii. „Oamenii se descurcă acum foarte greu, eu vă spun sincer, cu toate că poate mă daţi pe post, eu am maşina asta şi fac taximetrie la negru cu ea, ca să pot să-mi întreţin cei 5 copii. Am şi doi copii însuraţi, unul dintre ei are un copil, şi ăla tot la mine stă, că nu are unde să meargă”, povesteşte bărbatul.
Îşi aminteşte c
