„Să ajungi la Siret înseamnă să ajungi la capătul lumii”, îşi încep reportajul jurnaliştii britanici, care au revizitat oraşul după 20 de ani. Atunci, condiţiile în care erau ţinuţi copiii orafani şi cu dizabilităţi au şocat întreaga lume, stârnind un val de indignare. Acum, aceeaşi copii deveniţi tineri beneficiază de un nivel de trai mai ridicat, dar nu au lăsat în urmă traumele şi oroarea care le-a ţinut loc de copilărie.

Redăm, în continuare, reportajul integral publicat pe bbc.co.uk:

După ce dictatorul Nicolae Ceauşescu a fost înlăturat de la putere în 1989, lumea a aflat de condiţiile şocante în care mulţi copii au trăit în orfelinatele din ţară. Mai bine de 20 de ani mai târziu, acei copii au devenit adulţi şi - cel puţin pentru câţiva dintre ei -, viaţa este, până acum, mult mai bună decât era.

Să ajungi la Siret înseamnă să ajungi la capătul lumii.

Trenul de la Bucureşti - zdrang-bum, zdrang-bum, în noapte - merge doar până la Suceava. Un oraş istoric schilodit de comunişti.

Imediat după revoluţia din 1989, am călătorit de aici la Siret cu un taxi, greu de găsit pe vremea aceea. Acum Cătătlin - cu propria lui firmă de taximetrie şi cu o şapcă galben-pai -, mă aşteaptă la gară, stergându-şi ostentativ de praf maşina Vauxhall Astra.

Drumul cu maşina, un slalom printre verze şi porumb, cai cu căruţele lor şi un cer rozaliu care se izbeşte de câmpiile Moldovei, îţi aminteşte cât de departe eşti de Bucureştiul cu aerul îmbâcsit şi plin de praf din Gara de Nord din Bucureşti.

Siretul era un oraş liniştit de frontieră, la o aruncătură de băţ de teritoriile vaste ale URSS. Schimbarea s-a produs abrupt în 1990, când secretul său a fost expus la scară internaţională.

Într-o clădire cu patru etaje care a servit drept baracă pentru armata austriacă, Români