La 22 iunie 1963, o veste teribilă a căzut, asemenea unui trăsnet, peste români. Pasărea Măiastră - cum pe bună dreptate a numit-o, pe Maria Tănase, Nicolae Iorga în 1938 – şi-a oprit trilurile şi, deschizându-şi aripile, a pornit spre Cer. Răpusă de un cancer pulmonar, Maria Tănase s-a stins, lăsându-ne vocea sa profundă, ca un legământ care ne îndemană să nu fim trişti, că nu ne-a părăsit, ci a plecat într-un lung turneu, însă ne este alături prin cântecele sale, pentru a ne bucura inimile, dincolo de trecerea anilor...
Într-o scrisoare lăsată soţului său, Clery Sachelarie, Maria îl roagă: “Culege-mi visele pe care le-am croit lângă tine şi împarte-le oamenilor. Au fost curate şi rare”.
La Savoy, acolo unde a fost depusă artista, a fost un adevărat pelerinaj. Zi şi noapte, admiratorii s-au călcat în picioare pentru a mai vedea o dată chipul împietrit al Mariei. Se spune că un milion de oameni au condus-o pe ultimul drum. La 50 de ani de la plecarea sa în veşnicie, îi aducem şi noi un pios omagiu.
_________________________
Pasărea Măiastră din Livada cu Duzi
Astăzi sărbătorim Moşii de vară, zi în care facem pomenirea tuturor strămoşilor din neam. “Azi Maria lui Tănase/Cântă-n Târgul Moşilor/ Din Obor...” Cu siguranţă aţi auzit acest cântec. Întâmplător sau nu, mâine, când sărbătorim Moşii de vară, se împlinesc 50 de ani de la dispariţia sa fulgerătoare. La 22 iunie 1963, o veste teribilă a căzut, asemenea unui trăsnet, peste români. Pasărea Măiastră - cum pe bună dreptate a numit-o, pe Maria Tănase, Nicolae Iorga în 1938 – şi-a oprit trilurile şi, deschizându-şi aripile, a pornit spre Cer. Răpusă de un cancer pulmonar, Maria Tănase s-a stins, lăsându-ne vocea sa profundă, ca un legământ care ne îndemană să nu fim trişti, că nu ne-a părăsit, ci a plecat într-un lung turneu, însă ne este alături prin cântecele sale, pentru a ne bucura
