Dr. MIRCEA PEIA - specialist medicină complementară şi reflexoterapie - Timişoara, tel. 0256/43.18.91, 0747/22.20.24, e-mail: mirceapeia@yahoo.com
Efectele pe termen lung (cronice) ale diabetului apar încet şi, în general, au puţine simptome la început. Cu timpul, însă, complicaţiile implică distrugerea vaselor de sânge mari şi mici, ceea ce are drept rezultat apariţia de fenomene patologice adiacente grave, cum sunt afecţiunile cardio-vasculare (aproape inerente), retinopatia diabetică, nefropatia (cauză de insuficienţă renală ce impune dializa), creşterea riscului de infecţii prin alterarea capacităţii celulelor imunitare de a se apăra împotriva germenilor patogeni care intră în organism etc.
Printre aceste complicaţii se numără şi neuropatia periferică (diabetică), cauzată de nivelurile ridicate ale glicemiei, care, încet, dar sigur, distruge reţeaua de nervi (le afectează capacitatea de a transmite mesaje) ce conectează creierul cu muşchii, pielea şi celelalte organe. Înţepăturile, senzaţia de arsură, parestezia (amorţirea) sunt simptome obişnuite ale neuropatiei diabetice, iar, cu timpul, în lipsa unui tratament adecvat şi a unui regim alimentar corect, se poate ajunge până la pierderea totală a sensibilităţii în zonele afectate. Mai mult, distrugerea nervilor care controlează funcţiile autonome (sistemul neuro-vegetativ) poate duce la creşterea frecvenţei cardiace, accentuarea sudoraţiei, la apariţia unor probleme de control sfincterian şi chiar la impotenţă. Nu este de neglijat nici faptul că diabetul duce la scăderea fluxului de sânge care ajunge la extremităţi (în special picioare), fenomen care, alături de distrugerea structurilor nervoase periferice, poate determina apariţia unor răni deschise (ulceraţii), mergând până la gangrenarea zonei afectate.
În cazul dvs., precum şi în cazul altor persoane
