Aşa cum se întâmplă şi la noi, vecinii de la sud de Dunăre, se confruntă cu o perioadă dificilă din punct de vedere socio-economic. Economia stagnează, standardele de viaţă scad periodic, iar tinerii părăsesc ţara în căutarea unui trai mai bun. Spre deosebire de România, unde scena politică este oarecum stabilă, Bulgaria trece printr-o criză politică acută, care împiedică ţara să meargă pe un făgaş normal.
În martie, guvernul bulgar şi-a prezentat demisia. Premierul Boyko Borisov a recurs la această măsură după protestele masive de pe străzile Sofiei. Vecinii noştri şi-au manifestat astfel nemulţumirea faţă de salariile mici, de preţurile care nu se mai opresc din creştere şi de rata tot mai mare a şomajului.
Bulgaria este o ţară săracă a Europei, ai cărui cetăţeni se luptă zi de zi să supravieţuiască, dar nu uită să fie naţionalişti. Majorarea costurilor pentru serviciile de bază, pentru alimente sau energie, a împins populaţia la marginea răbdării.
Produsele autohtone se găsesc cu greu pe rafturile magazinelor, aproape toate mărfurile fiind importate. Carnea vine din Germania, roşiile din Turcia sau Grecia, usturoiul din China şi cartofii din Cehia. Acest lucru se întâmplă într-o ţară răsfăţată de razele 320 de zile pe an şi cu un sol fertil. În aceste condiţii, autorităţile de la Sofia consideră sectorul de producţie actual total neprofitabil.
De aceea, mulţi dintre bulgari sunt nostalgici ai vremurilor când Uniunea Sovietică era sora mai mare şi asigura necesarul de gaz şi produse petroliere, cumpărând în schimb aproape toată producţia agricolă a ţării şi alte produse industriale. Pe vremea aceea, oamenii erau plătiţi echitabil, iar turismul era înfloritor.
Până de curând, majoritatea bulgarilor îşi permiteau să fie proprietarii propriilor gospodării, case şi pământuri. Costul acestora era relativ scăzut
