Surse istorice arata ca prima "visinata” ar fi aparut in anii 200 i.H., pe teritoriul Traciei, si nu este exclus sa fi fost o descoperire a stramosilor nostri.
Exista legende conform carora romanii trimsi in teritoriile tracice, considerate blestemate, doreau sa descopere secretul bauturii amare a lui "Jupiter ", facuta de populatia care traia la nord de Dunare. Tot in legende se spune ca romanii ar fi fost sedusi de frumusetea "Afroditelor” dace si de magia licorilor dulci-amarui si de aceea armate intregi de razboinici n-ar mai fi plecat din acest paradis. Multe scrieri romane de mai tarziu atesta folosirea licorilor din visine pentru tratarea unor boli, insa in prezent nu se stie daca era vorba de suc de visine sau visinata.
Un lucru cert, demonstrat in acest mileniu de etnologi si antropologi, este ca produsele de fermentatie ale visinelor (visinata, fara adaos de alcool) erau un "leac" pentru toate bolile, cumparat la mare pret de locuitorii Romei, care se pare ca nu stiau sa-l prepare. Pornind de la aceste mituri si izvoare istorice, cercetatorii englezi de la prestigioasa universitate Edinburgh (oras in care localnicii nu consuma tarii dulci) au demonstrat ca visinata are numeroase efecte terapeutice.
Leac impotriva alcoolismului
Neurobiologii scotieni de la Edinburgh au scos in evidenta faptul ca gustul dulce-amarui al visinatei are efect benefic asupra persoanelor predispuse la dependenta de alcool. Dr. A.S. Grimwelths si K.A. Shanmoll au efectuat numeroase teste asupra persoanelor care cereau tratament preventiv impotriva pericolului dependentei de alcool. In urma investigatiilor medicale s-a dovedit ca persoanele care aveau intr-adevar predispozitie ereditara catre dependenta de alcool erau mai putin receptive la bauturi dulci-amarui. Acest gust dulce, asociat mirosului specific de visine, creeaza o reactie negativa fata de ba
