Tema Binelui şi a Răului stârneşte, de cele mai multe ori, perplexitate. Şi ironie, condescendenţă, mefienţă, neînţelegere. Şi, mai ales, nevoia de precizări: “da, dar una e binele…şi alta e…, “uneori faci rău ca să faci bine”; alteori “faci bine dar, se va dovedi, rău ai făcut’ etc. Cum se poate ca, încă din copilărie, să ai conştiinţa Răului şi a Binelui astfel încât opţiunea să fie clară încă de atunci?

Tema Binelui şi a Răului stârneşte, de cele mai multe ori, perplexitate. Şi ironie, condescendenţă, mefienţă, neînţelegere. Şi, mai ales, nevoia de precizări: “da, dar una e binele…şi alta e…, “uneori faci rău ca să faci bine”; alteori “faci bine dar, se va dovedi, rău ai făcut’ etc. Cum se poate ca, încă din copilărie, să ai conştiinţa Răului şi a Binelui astfel încât opţiunea să fie clară încă de atunci? Pentru cine a trecut printr-o astfel de experienţă, precum Peter Georgescu, autorul unei cărţi, The Constant Choice.An Everyday Journey From Evil Toward Good, pe care am citit-o de curând, prin bunăvoinţa unui prieten, perplexitatea nu există. Există clipa în care alegerea a fost făcută cu toată fiinţa. Ca şi în cazul celor care nu cred în Dumnezeu, şi care, la un moment dat, printr-un accident biographic, de regulă, se transformă, fac o “alegere” instantanee, şi în cazul celor care aleg Binele, transformarea este totală, devine un crez, o altă profesiune. Să vrei Binele, să îl faci, să îl susţii, să nu accepţi ca Răul să te conducă în viaţă. O alegere permanentă.

Cartea lui Peter Georgescu este una de memorii. Ea reconstituie întâmplări teribile din viaţa sa, a familiei sale, în condiţiile războiului, ale evoluţiilor politice şi istorice atât în România cât şi în America unde părinţii au trăit ani de zile separaţi de copiii lor, Peter şi fratele său. Pentru copilul de atunci, pentru adolescentul care îşi (re)întâlneşte familia în