Tranzactia nu se incheie daca nu se platesc cei 202 milioane de euro in doua luni. Desigur exista posibilitatea de “renegociere” a termenului.

GFR, dupa cum a recunoscut nu are banii. Acest amanunt face si mai interesant faptul ca a avansat un pret mai mare decat era suficient pentru a cistiga “licitatia”, 202 milioane euro in loc de 180 de milioane de euro (mai ales ca s-au scos active de cel putin 15 milioane de euro din companie in ultimele saptamini).

Castigatorul se bazeaza pe credite bancare doar ca aceste credite cu exceptia celor de la banci de stat gen Eximbank trebuie sa aiba o justificare iar aceasta nu poate fi doar finantare contra fier vechi. Poate doar participantii la creditul sindicalizat vor reactiona la spectrul insolventei.

Nici teoria potrivit careia GFR vinde fier vechi din CFR Marfa de 100 milioane de euro in 2 luni nu tine pentru ca procedura dureaza mai mult si ar prabusi piata cu asemenea volume.

In cazul in care nu se incheie tranzactia singura multumire va fi aceea ca FMI-ul incheie, bifand, acordul cu Romania.

CFR Marfa intra in insolventa si va fi vanduta pe bucati. Un destin diferit de cel generat de o privatizare transparenta cu investitori strategici.

Angajatii si statul pierd.

Se pierde avansul de catre GFR?

Nu si in cazul in care exista justificari externe de genul unei decizii a Consiliului Concurentei ori contestatii validate!

Tranzactia nu se incheie daca nu se platesc cei 202 milioane de euro in doua luni. Desigur exista posibilitatea de “renegociere” a termenului.

GFR, dupa cum a recunoscut nu are banii. Acest amanunt face si mai interesant faptul ca a avansat un pret mai mare decat era suficient pentru a cistiga “licitatia”, 202 milioane euro in loc de 180 de milioane de euro (mai ales ca s-au scos active de cel putin 15 milioane de euro din companie in ultimele saptamini)