Președintele Băsescu, în felul lui hâtru și bolovănos, a spus un mare adevăr. Avem nevoie de copii! Cu cât mai mulți, cu atât mai bine. Declarația cu pricina, fiind a lui Traian Băsescu a atras imediat atenția. În schimb, un raport al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare aproape că a trecut neobsevat, deși spune exact același lucru. Ne împuținăm, ne împuținăm dramatic. Conform prospectivelor PNUD, noi românii, vom fi prin 2050 vreo 15 milioane iar prin anul 2100 doar vreo 12 milioane. Viitorul nu sună bine deloc. Și nu doar viitorul îndepăratat ci și cel apropiat pe care generația mea, cei de 30+, îl vor apuca.

Una dintre condițiile de bază ale forței unei societăți este numărul membrilor ei. Nu este singura dar este de bază. În mediul social numărul contează! Cantiatate creează calitate. Relațiile umane civilizate sunt sinergice. Doar societățile care reușesc concentrări urbane serioase sunt în avangarda civilizației, pot avea aspirații de dominare. Trebuie să fim cât mai mulți, în cât mai multe domenii. Competiția între indivizii din toate domeniile aduce inovație, productivitate, tehnologie și garantează progresul (știu, e cuvânt socialist, dar mie îmi place).

Fără resursă umană concentrată urban nu poți avea școli bune, universități, cercetare, inovație, producție, etc. Lanțul valoric al industriilor e slab și ele sunt necompetitive, doar subzistă asaltate permanent de cei mai bine concentrați și organizați. Nu poți fi o forță comercială și nici militară și de niciun fel. Pentru orice, în orice domeniu e nevoie în primul rând de oameni, de mulți oameni. Doar societățile care rușesc să atragă energiile altor societăți (adică oamenii din alte societăți) au succesul gerantat. Noi am rămas doar o țară de tranzit, nu suntem pentru prea mulți o destinație dezirabilă.

Suntem noi în stare să producem sau să primim o clasă creativă suficient