În măreţul său discurs asupra fraternităţii europene, la deschiderea Congresului de Pace de la Paris, pe 21 august 1849, Victor Hugo compară raportul dintre naţiunile continentului şi Europa cu acela dintre provinciile franceze şi statul francez, propovăduind Statele Unite ale Europei după exemplul Statelor Unite ale Americii, şi aceasta pe o triplă bază: sufragiu universal, circulaţia ideilor, circulaţie economică.
„Va veni o zi în care tu, Franţă, tu, Rusie, tu, Italie, tu, Anglie, tu, Germanie, voi toate, naţiuni ale continentului, fără a vă pierde calităţile distincte şi glorioasa individualitate, vă veţi contopi în mod profund într-o unitate superioară şi veţi constitui fraternitatea europeană, exact în felul în care Normandia, Bretania, Burgundia, Lorena, Alsacia, toate provinciile noastre, s-au contopit în Franţa. Va veni o zi în care nu vor mai exista alte câmpuri de bătălie decât pieţele deschizându-se comerţului şi spiritele deschizându-se
ideilor. Va veni o zi în care gloanţele şi bombele vor fi înlocuite prin voturi, prin sufragiul universal al popoarelor, prin venerabilul arbitraj al unui mare Senat suveran care va fi pentru Europa ceea ce este Parlamentul pentru Anglia, ceea ce este Dieta pentru Germania, ceea ce este Adunarea Legislativă pentru Franţa! (…) Va veni o zi în care vom vedea aceste două grupuri imense, Statele Unite ale Americii şi Statele Unite ale Europei, aşezate unul în faţa celuilalt, întinzându-şi mâna pe deasupra mărilor, făcând schimb de produse, de comerţ, de industrie, de arte, de genii, desţelenind globul pământesc, colonizând deşerturile, îmbunătăţind creaţia sub privirea Creatorului şi îmbinând, pentru a obţine bunăstarea tuturor, aceste două forţe infinite, fraternitatea oamenilor şi puterea lui Dumnezeu!”
Marele scriitor va dezvolta mai târziu câteva principii a căror aplicare i se părea cea mai urgentă:
