Greu de imaginat afacere mai puturoasa decat privatizarea CFR Marfa. Ceea ce s-a intamplat este mai rau decat un esec, este un tun ostentativ, nerusinat pentru care si Consiliul Concurentei si Parchetul ar trebui sa se sesiseze.
Ceea ce s-a intamplat cu CFR Marfa seamana cu situatia in care criminalul devine mostenitorul victimei sale.
Gruia Stoica, cel pe care Victor Ponta ni-l prezinta drept un salutar investitor roman, este omul despre care presa a scris in repetate randuri ca a fost principala capusa de pe CFR Marfa, careia i-a luat pe nimic vagoanele, dintre care unele au ajuns la fier vechi (de altfel Gruia Stoica si-a inceput fulminanta cariera tocmai cu afaceri cu fier vechi), i-a luat locomotivele tot pe nimic, i-a folosit infrastructura, i-a luat clientii pana cand a adus-o in faliment. Acesta pare a fi fost chiar scopul infiintarii GFR in 2000.
Sa va dau un exemplu, dat publicitati anul acesta de Ziua: Directorul general de la Grup Feroviar Roman (GFR) este un fost director al CFR Calatori, Sorin Chinde. Sotia acestuia Cristina Chinde este tocmai directorul comercial al CFR Calatori, adica aceea care face preturile, stabileste strategia CFR pentru licitatii si altele asemenea. Si atunci cum sa te miri ca GFR a prosperat, iar CFR a ajuns la faliment?
Pas cu pas, GFR a luat de la CFR cei mai importanti clienti, de la Petrom si Conpet, la Compania Nationala a Huilei, Holcim, ArcelorMittal Galati, Petrom, Shell Gaz Romania, Rafo, Rompetrol, Lukoil. A ajuns sa ocupe 30-35% din piata, iar dupa inghitirea CFR Marfa va ajunge la 80%. O pozitie de monopol care are nevoie de avizul Consiliului Concurentei.
Dar sa zicem ca dl. Gruia Stoica, aflat in top 100 cu o avere declarata de vreo 400 de milioane de dolari, era investiorul minune, imbatabil. Atunci de ce a fost nevoie de toate malversatiunile teribile d
