"N-a fost nicicând o alta să-i semene... Încălecând secolele, venită foarte de departe, din adânc de neam. Fascinantă apariţie, de miracol, nedesluşită în totul cât a fost să ardă doinind. Un început şi un sfârşit de cântec românesc", scrie despre Maria Tănase un cronicar îndrăgostit de ea, Gaby Michăilescu.

Dar cine dintre cei ce-au cunoscut-o nu au fost fascinaţi de ea?

Acest cronicar, atât de îndrăgostit de teatru, actori, muzicieni, viaţă, povesteşte lucruri uimitoare despre Maria Tănase, căreia i-a fost impresar.

Odată, la Cluj, Maria Tănase concerta la "Casa Universitarilor". Două spectacole. Unul la matineu la care veniseră mulţi studenţi.

Nu puteau intra decât cu un bilet de formă de la Maria Tănase, care semna cu rujul de buze. Un student a bătut la cabina ei şi ea a trimis prin el, un bilet pe carescria "Dă drumul la 50 de studenţi, Maria". Dar studenţii au adăugat un 1 înainte de 50 cu un creion roşu.

Ce-i asta? E fals!

Nu e fals. A scris doamna.

Aşa e, au vociferat studenţii, nu unii afară şi alţii înăuntru.

Nu e cu ruj de buze! Du-te la cabină, să scrie cu ruj de buze.

Studentul s-a dus, ea a întărit râzând acel 1 cu creionul roşu, dar cu buzele, ca un sărut. Avea o stare de haz continuu şi din toate. Dar tot n-au intrat toţi studenţii cei doritori şi care o adorau. Gaby Michailescu, care era la uşă, nu a fost la spectacol. Dar noaptea, la Hotel Pescăruş, a venit Maria Tănase cu un pui fript, o sticlă de vin negru şi o cutie cu amandine şi i-a cântat, cu un entuziasm de studentă, 24 de melodii. Era iarnă. Ea avea un cojoc cumpărat dintr-un turneu pe care-l îmbrăca a doua oară. Prietena cu care era, Gina, l-a admirat, şi Maria i l-a dăruit. Avea un comportament de adolescent îndrăgostit.

Într-o carte admirabilă, scrisă de Viorel Cosma şi numită "Bucureşti, citadela seculară a lăutarilor români (1550-1950)"