Având în față imaginea de azi a Pieții Unirii și răscolind puțin documentele acoperite de colbul ignoranței și al necunoașterii, încercăm să prezentăm, pe scurt, imaginea de altădată a acestei așezări străvechi, care până la 1944 se numea Piața Prundului și apoi Piața Unirii.
Piața Prundului își trage numele de la prundișul adus de apele care cugeau de la Pietrile lui Solomon și formau prundiș în această piață, sediul central al fostului sat Șchei, unde, pe vremea când apele care coborau de la Pietrele lui Solomon nu erau acoperite și adunau mereu aluviuni și mai ales prundișul pietros care i-a fixat toponimul „Prund”.
Documentele veacului al XV-lea confirmă că locuitori ai pieții între anii 1488-1519 Fugarasch (Făgărășan?), pe dascălul Stoian, Dalboi, Bratha (Bratu) negustorii Costea Furcă, Ioan, Cătană, Oancea. La 1535 Costea Furcă și Bian. În 1581-1582 Șoan, Stan Călcătare, Stan Popa (preot). În 1555-1558 popa Dobre, popa Bratu, negustorii Vlad Șetrarul, Petre Pitiș, Găină, Pană Furcă, Vâlcul, Stan Stinghe ș.a. La 1562 e consemnată aici și casa preotului (Des popen Haus), Bratul Popa, Stan Stinghe.
În veacul al XVII-lea locuiau „la Prund”: Popa Staicu (1697), Maruloaie Dârstarul, Dimitrie Peligrad, Stan Șetrarul, Stanca Munteanului, Făinăbună, Petru Pitiș, Toica Linte, Mihail, fiul preotului (Mihaille, Pfaffen Sohn). Maruloaie Darstarul, Dimitro Peligrad, Ștefan Duca, Maula Comșoaie, Barbu Dumitrașcu, văduva lui Velican – cunoscute personalități ale timpului.
La 1674 în actele oficiale numele pieții este în limba română „La Prund”. La „moara de ulei” aflăm pe Radu Carnegrasă, Radu Tempea, Savu Măcelar, Stoica Sibian, Pricu, Labeș.
În secolul al XVIII-lea aflăm pe Preoteasa Paraschiva, Văsai Grid, Ion Grid, Costantin Postăvarul. În „străduța de la vale” găsim pe Dobrița Dușoiu, iar „în strada de după biserică” (Die nebstg
