Deşi nu toţi europenii sunt de acord cu afirmaţia, nu cred că am de ce să mă simt vinovat că sunt român, că aşa am fost născut şi crescut, n-am nici de ce să-mi fie ruşine, nici ce regreta şi nici de ce a mă ploconi ca o slugă cu basca-n mână la alţii! Mă consider cel puţin la fel de european ca toţi ceilalţi europeni, şi nu de când am fost băgaţi în UE, ci din totdeauna, oricum mult mai european decât toţi americanii care îi consideră pe cei din bătrânul continent nişte ciudaţi cam idioţi iar pe cei din est, ori nişte goimi, ori curve, ori mafioţi.

Sigur că plecarea Armatei Roşii din bazele militare din România în 1958 i-a bucurat pe bunicii şi părinţii noştri, cei care au tot continuat să aştepte să „vină americanii”, hăt, până la căderea ceauşismului. Dar acum, cu ce e mai diferită baza militară americană de la Mihai Kogălniceau decât cele sovietice? Ori povestea cu Deveselu, care deşi n-ajută la nimic, ne face doar ţintă potenţială a celor care chiar nu mor de dragul unchiului Sam, de dor de McDonald’s şi Cola. Aroganţa americană cu lagărul cât se poate de exterminare de la Guantanamo, Cuba, într-o altă bază militară din afara ţării, unde sunt deţinuţi nejudecaţi indivizi suspectaţi de terorism, prea periculoşi pentru a fi judecaţi în USA, unde oricum n-ar putea fi condamnaţi formal pentru că probele şi recunoaşterile sunt obţinute prin tortură, nu este depăşită decât de tupeul aproape oficial al Agenţiei Naţionale de Securitate (NSA) americane de a pretinde întregii lumi nu doar că pot, ci chiar că au dreptul, ca acţiune preventivă, de a accesa toate datele şi informaţiile exhaustive cu caracter personal, CNP, adresă, localizare, toate convorbirile telefonice şi corespondenţa de orice fel, în primul rând cea electronică, ca efect al Legii FISA (Foreign Intelligence Suveillance Act), prin programul PRISM, fără nici un ordin judiciar. Chestie pe care a