O solicitare fără precedent în istoria recentă a oraşului a dat peste cap liniştea urbei: credincioşii penticostali au solicitat primarului acordul pentru a folosi drept parcare un teren asfaltat din apropierea bisericii de pe Trandafirilor. Atâta doar că terenul respectiv a fost – până nu demult – oaza magică a celor aproape 200 de copii din zonă.

Când nimeni nu-şi mai imagina că un petec de asfalt contează – când nimeni nu se aştepta din partea unor pensionari să-şi amintească cu atâta drag de locul de joacă al copiilor lor, de locul magic unde prin anii 80 se organizau riguroase campionate de fotbal între blocuri, care avea inclusiv un „ziar” realizat în fiecare seară de copii în care se treceau cele mai spectaculoase faze ale meciurilor sau numele celor care marcaseră golurile – când nimeni nu-şi imagina că celebrul patinoar organizat iarnă de iarnă – cu furtunul pe geam şi boxe cu muzică scoase în fereastră – cu idile şi poveşti nesfârşite, cu ciondăneli şi hârjoane şi copii sosiţi din toate cartierele oraşului, cu cetăţi impresionante din zăpadă construite pe teren şi aproape 200 de copii – socotiţi la repezeală din blocurile aflate în vecinătatea terenului – când nimeni nu mai spera ca acest spaţiu de joacă să existe cu adevărat în amintirea cuiva – lucrurile iau o întorsătură neaşteptată.

Se lucrează la o pagină de facebook „Salvaţi terenul de sport”, s-au făcut liste cu semnături pentru ca parcarea să nu se facă totuşi acolo şi i s-a atras atenţia primarului că nu are absolut nicio importanţă faptul că este vorba de credincioşi penticostali: „Dacă domnul primar ar fi citit listele de semnături, ar fi observat că pe acele liste apar destule nume ale unor concetăţeni de-ai noştri maghiari. Dacă ar fi observat acest lucru, poate că s-ar fi abţinut de la încercarea de a culpabiliza o aşa-zisă intoleranţă ortodoxă şi s-ar fi abţinut să instige la conf