Când au intrat pe teren pentru finala de la Hertogenbosch, Simona și Kirsten Flipkens au fost întâmpinate de DJ-ul arenei cu o piesă cumva potrivită, I love it (I don't Care), de la Icona Pop. Nici că se putea mai potrivită pentru româncă. Pentru că Simonei nu i-a păsat nici de vremea capricioasă, un vânt încurcă-lume, umezeală, condiții dublate apoi de ploaia care a și întrerupt meciul. Simonei nu i-a păsat de faptul că publicul, pentru a doua sâmbătă consecutivă (ce privilegiu, să joci două finale la rând!), i-a fost potrivnic, sau că adversara ei se simte aici ca acasă: doar locuiește la mai puțin de o oră de mers de locul finalei. Simonei nu i-a păsat de momentele complicate ale meciului, când a avut parte de ezitări sau când jocul se putea întoarce împotriva ei. Nu i-a păsat de pauza lungă intervenită exact când se pregătea să servească pentru primul set. Nu i-a păsat nici de eventuala oboseală care sigur s-a acumulat în această serie de vis. În general, Simona n-a lăsat nimic să intervină în calea ei, în drumul spre al doilea trofeu din tot atâtea săptămâni. Pe care l-a obținut, spre imensa ei satisfacție și marea noastră bucurie.
Simona a început finala în forță, continuând de unde s-a oprit ieri, în semifinale. 3-0 cu dublu-break reprezintă mai mult decât un start de vis, în contextul în care Simona a intrat mult în teren, a ținut-o pe Flipkens departe de baseline și a păstrat aceeași lungime considerabilă a mingilor, punctând cu reverul atunci când a avut ocazia. A urmat apoi o ușoară scădere. Întâi și-a pierdut serviciul, apoi Flipkens, care a început să varieze, s-a apropiat la 2-3, având și două șanse de 3-3. ratate pe fondul unor veniri neinspirate la fileu, taxate de Simona, și a altor erori neforțate.
Citește mai departe, în continuarea articolului:
- radiografia completă a meciului câștigat de Simona
- ce a declarat Simo
