O sărbătoare populară celebrată din cele mai vechi timpuri şi-a câştigat dreptul de a figura în calendarul religios-ortodox. Sânzienele, serbate la 24 iunie, sunt fiinţele supranaturale cu puteri magice şi atingere binefăcătoare care au înflăcărat imaginaţia românilor. Credinţa păgână a fost imortalizată in literatură, prin opere celebre ale unor scriitori ca Mircea Eliade, Mihail Sadoveanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Cantemir şi alţii.

În natură, sânzienele sunt florile galben-aurii, cu miros discret, tulpină zveltă şi frunze în formă de lance. Este vestită pentru proprietăţile sale tămăduitoare. Vindecă răni ale pielii, ale organelor interne, ale glandelor şi tratează afecţiuni ale simţurilor, ale sistemului nervos, având un efect de imunizare a organismului.

Pentru toate aceste binefaceri, sânzienelor (galium verum, pe numele lor botanic) li s-au atribuit puteri magice de panaceu - medicament considerat că vindecă orice boală.

Cum florile trebuie să fie expresia lumească a unor fiinţe supranaturale, Sânzienele au intrat în credinţa populară ca substantiv propriu. Nişte flori care fac atâta bine nu puteau fi decât reprezentarea unor zâne bune. Imaginaţia oamenilor le-a creat o aură de mister, legând de aceasta un snop de credinţe, tradiţii şi obiceiuri populare, care se respectă până în zilele noastre.

Dragostea adusă de Sânziene, dublată de efectul cosmetic al florilor de sânziene, este întruchipată în eroina din basmele româneşti, care a fost botezată Ileana Cosânzeana. Cea mai frumoasă fată româncă este codana de care se îndrăgosteşte iremediabil Făt-Frumos, pentru a trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi.

Sânzienele se serbează în preajma solstiţiului de vară din 21 iunie, când Soarele este la cea mai mare distanţă de Ecuator, iar ziua este cea mai lungă.

În noaptea de Sânziene, din 23 spre