Ne plângem adesea că în România se nasc multe talente, dar că puţine sunt recunoscute pe plan mondial. Acest lucru nu se întâmplă fiindcă ar exista o conspiraţie mondială împotriva Mirabelei, a lui Mihai Constantinescu, a lui Fuego sau a Loredanei Groza, ci pentru că, pur şi simplu, talentele respective n-au găsit şi un impresar pe măsură. Unul ca Prodan, de pildă, mi se pare garanţia succesului, staţi să vedeţi ce remix bagă acum Alexandra Stan după „Mr Saxo Beat”! O să-i spună „Mr Saxo, Beat Me Hard!” şi o să facă furori în discotecile din Vaslui, unde bărbaţii îşi altoiau şi până acum nevestele, ce-i drept, dar n-aveau muzica adecvată!

Există însă şi numeroase alte staruri româneşti, pe care le auzim zilnic producându-se prin studiouri (mai ales prin cele de televiziune), dar pe care, pe plan internaţional, nu le bagă absolut nimeni în seamă. Şi ele ar avea nevoie de un Prodan, dar, cum Prodan este unul singur, românii de rând şi-ar putea rupe din timpul lor liber ca să le impresarieze ca la carte pe respectivele staruri.

De pildă, Traian Băsescu, această Dolly Parton a muzicii autohtone, o cântăreaţă care a înregistrat, pe vremuri, primul ei single în studiourile de la Anvers. Aici a fost atât de apreciată, încât casetele ei au ajuns în ţară pe sub mână, spun cunoscătorii, şi doar şefii Securităţii, melomani înrăiţi, se ştie, s-au putut bucura de ele. Mai târziu, şi românii au putut asculta şlagărele sale, în interpretarea cărora Băsescu punea atâta suflet încât de multe ori s-a întâmplat să plângă pe scenă, la vreun refren. Cel mai apreciat a fost cântecul „Lăsaţi copiii să vină la mine, că vi-i cârpesc de nu se văd”, care a devenit un adevărat hit, nu doar la propriu, ci şi la figurat, difuzându-se non-stop în 2009, înainte de alegeri.

Nici Victor Ponta, unica şi neasemuita Sinead O’Connor a românilor, n-a avut mai mult noroc în carieră. Acu