Acum 65 de ani, Manchester Small Scale Experimental Machine, poreclită „Baby”, a devenit primul computer care a rulat un program stocat electronic în memoria sa. De atunci, nimic nu a mai fost la fel în industria calculatoarelor.
Primele calculatoare ale lumii aveau instrucţiunile în interiorul hardware-ului sau pe hârtie. Reprogramarea lor însemna modificarea arhitecturii interioare şi alterarea stocării fizice de pe ele. Nu erau nişte instrumente practice. Baby a marcat o nouă era, descrisă de unii ca naşterea „software-ului”, în care instrucţiunile date calculatoarelor erau mai uşor de stocat, doar printr-o actualizare a memoriei electronice. Instrucţiunile şi datele din calculatorul de la Manchester erau în memoria lui Baby.
Google aduce un omagiu acestui moment pe blogul oficial al companiei, amintind de calculatorul dezvoltat la Universitatea din Manchester de Freddie Williams, Tim Kilburn şi Geoff Tootill.
Baby nu era deloc mic. Avea o lungime de peste cinci metri, o înălţime de 2,26 de metri şi cântărea o tonă.
Numele computerului venea de la faptului că era un loc unde se testau noi metode de a stoca datele cu ajutorul unor tuburi de raze catodice. Până în acel moment, calculatoarele nu aveau o metodă mai practică prin care puteau fi stocate datele şi, mai ales, prin care puteau fi accesate.
În termeni tehnici, tuburile Williams - Kilburn au fost prima formă de RAM, random access memory. Baby era capabil să stocheye 1.045 de biţi, echivalentul a 128 de bytes. Calculatoarele de azi stochează de miliarde de ori mai mult.
Baby a fost doar un cobai, deoarece cercetătorii au trecut mai departe şi au realizat Manchester Mark 1, iar apoi Ferranti Mark 1, primul calculator vândut comercial, în februarie 1951 . Baby nu mai există, dar o replică mai poate fi găsită la Muzeul Ştiinţei şi Industriei din Manchester.
