Cincizecimea (Rusaliile sau Pogorârea Duhului Sfânt la cincizeci de zile de la Învierea Domnului) este ultima sărbătoare a Iconomiei divine. Pentru îndumnezeirea omului prin harul necreat, Dumnezeu a trimis în lume pe iubitul Său Fiu, Cel Unul-Născut. Hristos a descoperit oamenilor slava Tatălui şi L-a trimis apoi pe Duhul Sfânt, Care purcede din Tatăl şi este împărtăşit prin Fiul. Duhul Sfânt îi face pe oameni mădulare ale Trupului lui Hristos şi îi luminează pentru ca astfel să îi poată cunoaşte pe Tatăl şi pe Fiul. Ca urmare, ordinea Iconomiei din perspectiva mântuirii neamului omenesc este: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. În ceea ce priveşte îndumnezeirea omului, ordinea este inversă, adică de la Duhul Sfânt, omul urcă la Fiul şi, prin Fiul, îl cunoaşte pe

Tatăl.

Felul în care Duhul Sfânt S-a descoperit pe Sine în ziua Cincizecimii arată faptul că lucrarea lui Hristos nu este diferită de lucrarea Duhului Sfânt. Ei au, împreună cu Tatăl, aceeaşi lucrare. Sfântul Evanghelist Luca spune: Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt. (Fapte 2, 3-4). De ce sub forma limbilor? Pentru a arăta că Duhul este deofiinţă cu Hristos-Cuvântul Tatălui. Nimic nu este mai legat de cuvânt decât limba. Sf. Grigorie Palama) Limbile sub forma cărora S-a arătat Duhul Sfânt erau ca de foc. Focul arată din nou deofiinţimea Lui cu Tatăl şi cu Fiul deoarece Dumnezeu este foc mistuitor(Deuteronom 4, 24 reluat la Evrei 12, 29). Limbile de foc sunt energia necreată (harul) a lui Dumnezeu şi au şezut pe capetele Apostolilor ca semn al slavei împărăteşti. Harul Sfântului Duh este prezent şi lucrează “împărţindu-se nedespărţit şi rămânând întreg în împărţire, după chipul razelor soarelu” (Sf.Grigorie Palama) aşa cum, împărtăşindu-ne de Preacuratele Taine, nu ne împărtăşim cu o parte din Trupul împărătesc, ci cu Hristos