Copilul se dă cu capul de perete, se muşcă, îşi dă palme sau se trânteşte pe jos? Manifestările agresive sunt, până la un punct, parte componentă a unei dezvoltări normale, spune psihologul Daniela Gheorghe. Important este ca părinţii să ştie cum să reacţioneze în faţa unui astfel de comportament.

Există faze în dezvoltarea copilului în care aceste manifestări sunt mai evidente, de exemplu, mulţi copii de 2 sau 3 ani au crize de furie intense care se răresc tot mai mult cu cât se apropie de vârsta de 5 ani.

În astfel de situaţii, părinţii trebuie să abordeze o atitudine echilibrată, care să combine permisivitatea şi disciplina, explică psihologul Daniela Gheorghe: „Relaţia cu mama îi oferă copilului echilibrul afectiv şi siguranţa de care are atâta nevoie, iar relaţia cu tatăl îi răspunde în general nevoilor de sens, de ordonare a lumii, astfel încât copilul să poată face faţă evenimentelor vieţii.

Mulţi părinţi au o relaţie foarte bună cu propriul copil şi cu toate acestea observă la el unele comportamente „ciudate” sau „nelalocul lor”. De exemplu, observă uneori cum copilul îşi dă o palmă. Asta n-ar fi nimic, dar unii copii tot repetă acest gest. Alţii se trântesc de pământ, unii se lovesc cu capul de perete. Cu siguranţă, dacă se întâmplă o singură dată părinţii nu observă, poate ignoră sau pur şi simplu nu consideră gestul ca fiind grav. Dar în momentul în care copilul repetă aceste gesturi, comportamnetul său devine îngrijorător şi părinţii se văd puşi în faţa unei probleme reale.

Mă lovesc, deci exist

Răspunsul nu poate fi simplu, el depinde de o serie de factori, de evenimente şi contexte, iar comportamentele amintite pot fi pot fi catalogate numai în funcţie de aceste aspecte, spune psihologul Daniela Gheorghe.

„Poate fi vorba despre o modalitate de a atrage atenţia celor din jur asupra propriei persoane, de genul „