De la cinstirea stramosilor, dupa aparitia crestinismului pe meleagurile noastre, s-a ajuns la pomenirea tuturor mortilor din familie. Ambele curente de cult - si cel arhaic si cel crestin - au la baza ideea de a oferi ofranda sufletelor celor plecati si de a le cere ajutorul pentru anul in curs.
Mosii pagani sunt arhetipurile neamului, un fel de "ingeri calauzitori", care vegheaza asupra comunitatii umane pe care au fondat-o. Traditia populara ii infatiseaza drept noua batrani buni si intelepti care, din lumea de dincolo, ii sprijina pe aceia care le invoca ajutorul.
In traditia iudeo-crestina exista o perioada de 50 de zile incepand cu Joia Mare din Saptamana Patimirilor, in care sufletele mortilor cutreiera lumea pe care au parasit-o, "vizitand" persoanele si locurile pe care le-au cunoscut in viata pamanteana, dupa care se duc acolo unde le este locul, fiecaruia dupa faptele pe care le-a facut in aceasta existenta.
Imbinand credinta arhaica si cea crestina, s-a ajuns ca aceasta sarbatoare sa aiba loc in sambata premergatoare Rusaliilor. Riturile pagane s-au imbinat cu cele cristice, iar sarbatoarea este adanc inradacinata in constiinta colectiva.
In aceasta zi bisericile si cimitirele se umplu de oameni care duc bucate la binecuvantare si le impart printre morminte. Obiceiurile de Mosi au o puternica incarcatura emotionala si energetic-spirituala si sunt pastrate cu sfintenie de foarte multi romani.
Sambata dimineata credinciosii, deopotriva barbati si femei, se duc la biserica avand cosurile incarcate, sa ceara binecuvantare pentru alimentele pe care le vor da de pomana - de obicei coliva, colaci, un fel de mancare, vin si cirese (de aici varianta de nume Mosii Cireselor). Pomana este pusa pe farfurii de ceramica. Bucatele trebuie sa fie dintre cele care i-au placut decedatului. Farfuriile, canile, taca
