Unii îi zic fashion. Alţii, moda la Timişoara. E doar un alt domeniu în care lucrurile nu se desfăşoară aşa cum ar trebui. În care dai peste croitori care au pretenţia că-s artişti, de şmecheri care câştigă bani din te miri ce şi de multe buricuri care trebuiesc arătate publicului avid de moda costumelor de baie din acest sezon. Nu mai e un secret pentru nimeni că multe aşa zise prezentări de modă din cluburi sunt nişte şuşe insipide/incolore/inodore, care n-au nimic în comun cu ceea ce ne place nouă să numim fashion. Şi nici faptul că pentru a fi un nume acasă, trebuie să zică Bucureştiul chestia asta. Ar mai fi şi faptul că mulţi organizatori de evenimente „hot fashion“ nu se ocupă deloc de promovare. Totul merge pe principiul „las’ că o să iasă bine“, iar rezultatele sunt vizibile cu ochiul liber.

Avem o sumedenie de designeri buni care ar merita să fie mult mai sus, dar Timişoara nu prea contează în fashion-ul românesc. Desigur, există şi aşa-zişi designeri care-şi fac prezentările numai în cluburi şi care sunt de fapt croitori. Sau importatori de ţoale la preţ redus. Şi la manechine există niscaiva probleme. Unele dintre ele au impresia că sunt cel puţin pe covorul roşu de la Paris şi pentru a ajunge să le vorbeşti trebuie să te urci pe un scăunel. Iar problemele nu se opresc aici.

După cum spunea şi Iulia Cazacu, organizatoarea Timişoara Fashion Days, există agenţii de modelling care iau un comision de trei ori mai mare decât onorariul modelului. Adică, modelele care stau de dimineaţa până seara la o prezentare primesc 30 – 40 de lei, din cei 150 de lei pe care îi primeşte agenţia. Dincolo de toate, fashion-ul local merită să fie „reparat“ cât se poate de rapid. Semne bune există deja. Rămâne doar să schimbăm personajele care s-au aciuat în domeniu.

Unii îi zic fashion. Alţii, moda la Timişoara. E doar un alt domeniu în care lucrurile