Scos la înaintare la momentul oportun, cu bijuterii de fier pe la încheieturi, tocmai când Puterea actuală se pregătea s-o ia iar pe coajă la raportul pe justiţie, fostului şef al DNA Slobozia, Dumitru Cristudor, îi sunt imputate în mod ciudat doar nişte găinării pentru care, în mod obişnuit, nici sectoristul n-ar deschide blocnotesul din dotare. Mărunţişul, constituit din 5000 de lei în lucrări de amenajare, un camion, două, de piatră şi oarece boscheţi ornamentali, este prejudiciul „perdea”, în spatele căruia tunurile, de pe urma cărora a beneficiat Cristudor în Bărăganul ultimului deceniu, ruginesc la adăpostul unei uitări interesate. Căci, dacă un corb nu-i scoate ochii unui alt corb, de ce un procuror i-ar scormoni, unui fost coleg, prin vestiarul cu schelete?…

Procuror să fii, noroc să ai!

Fără să fi mâncat sau să fi călcat în oarece diverse, norocul l-a lovit adesea pe Mitică de la DNA cu viteza acceleratului Bucureşti – Ciulniţa. Şi mai mereu prin intermediul a unu – doi afacerişti locali care, să vezi coincidenţă, se aflau în lucru la Parchet chiar la momentul îndestulării familiei procurorului. În urmă cu trei ani, însă, registrul s-a schimbat, iar Cristudor a primit din partea municipalităţii slobozene aproape un hectar de teren în zona rezidenţială a urbei. Vila pe care rudele lui Cristudor au ridicat-o pe hectarul primit de la Ionaşcu

Fireşte, nu pe persoană fizică, ci juridică, adică pe o firmă acţionariată chiar de fiul şi de cumnatul procurorului. Momentul în care afacerea s-a parafat în mod ilegal a fost contemporan cu intrarea pe rol, la DNA-ul local, a unui dosar în care primarul Sloboziei era cercetat pe o speţă de „prăduire judicioasă” a banului public. Astfel, după doi prefecţi, un preşedinte de Consiliu Judeţean şi cîţiva edili comunali, palmaresul lui Cristudor se îmbogăţea cu un primar de municipiu, iar faima personajului