În ziua de 24 iunie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, cunoscută în popor și cu denumirea de Drăgaică sau Sânziene. Sânzienele își au originea într-un străvechi cult solar. În credința populară, Sânzienele erau considerate femei frumoase, adevărate preotese ale soarelui, divinități nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om. Conform tradiției, Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, împart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulțesc animalele și păsările, umplu de leac și miros florile și tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor. Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentări fantastice aducătoare de rele, Sânzienele sunt zâne bune. Dar ele pot deveni și forțe dăunătoare, lovindu-i pe cei păcătoși cu “lanțul Sânzienelor”, pot stârni din senin și vijelii, pot aduce grindină, lăsând câmpul fără de rod și florile fără de leac. În dimineața de Sânziene, înainte de răsăritul soarelui, oamenii strâng buchete de flori pe care le împletesc în coronițe și le aruncă pe acoperișul caselor. Se consideră că omul va trăi mult în cazul în care coronița rămâne pe casă sau, dimpotrivă că va muri repede, dacă împletitura de flori alunecă spre marginea acoperișului sau cade de pe el. Sărbătoarea Sânzienelor mai este cunoscută în popor și sub denumirea de Amuțitul Cucului. Se crede că dacă această pasăre încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă. De Sânziene au loc bâlciuri și iarmaroace. Acestea erau în trecut un bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei. Printre cele mai renumite târguri se numară cele de la Buzău, Focșani, Câmpulung Muscel, și, cel mai cunoscut, Târgul de Fete de pe Muntele Găina.

În ziua de 24 iunie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, cunoscută