La mijlocul anilor 1980, în zona localităţii Stroeşti din Ialomiţa, comunuştii aveau să construiască un lac de acumulare. În momentul în care a fost pus în funcţiune, apele au acoperit în totalitate biserica localnicilor. O legendă a locului spune că Dumnezeu s-a supărat atât de tare încât a făcut ca lacul să sece în doi ani, iar biserica să rămână în vatra satului. În prezent lăcaşul a ajuns o ruină.
Investiţie inoportună
Biserica satului Stroeşti, ce purta hramul „Sfinţii Mihail şi Gavril” a fost ridicată la începutul secolului XIX. Hrisoavele vremii au scos la lumină faptul că, cel mai probabil monumentul de cult a fst construit între anii 1830-1840. Nu se cunosc date cu exactitate despre cel care a dat ordin ca în vatra satului să fie amplasat sfântul lăcaş.
Comuniştii au fos cei care au distrus biserica. În anii 80 iubitul conducător a dat ordin să se pună în aplicare proiectul de apărare al municipiului Urziceni. Conform planului, pe râul Ialomiţa trebuia să se construiască, în zona localităţilor Maia Fierbinţi şi Dridu, un mare lac de acumulare, astfel încât apele Ialomiţei să se reverse aici şi să nu inunde Urziceniul.
Muncitorii a săpat timp de trei ani fără încetare. Proiectul prevdea ca lacul să aibă o întindere de peste 20 de hectare şi o adâncime de 10 metri. Biserica de la Stroeşti se afla exact pe locul în care a fost amenjat lacul de acumulare. În momentul în care apele Ialomiţei s-au revărsat în lac, biserica a fost complet inundată. Se mai puteau zări doar acoperişul clopotniţei şi turla bisercii.
„Acest proiect de construcţie al lacului de acumulare a apărut în mintea lui Ceauşescu după ce, în anul 1977, Urziceniul a fost inundat de apele Ialomiţei.”, adaugă Dan Elias.
Cu toate că ar fi putut să dărâme monumentul de cult, constructorii nu s-au atins de biserică. Totuşi din cauza apelor, monumentul a
