Ioana Budeanu este învăţătoare de 29 de ani la Şcoala Gimnazială din Poiana Cristei. Aici s-a dezvoltat profesional, dar şi personal şi a cunoscut copii care, acum adulţi fiind, sunt motiv de mândrie pentru ea. A crescut în acest sat şi cunoaşte fiecare om, iar pe copii îi îndrăgeşte ca şi când ar fi ai ei. Vine cu plăcere la şcoală şi spune că nu ar fi putut face altceva mai bine. Se simte împlinită în profesia ei şi este unul dintre cei mai cu experienţă dascăli ai Şcolii din Poiana Cristei. Aventura ei de cadru didactic a început în anul 1983, când a primit în grijă prima clasă. Din 1993 s-a titularizat pe postul de învăţător, iar în anul 2010 a absolvit Facultatea de Psihopedagogie – Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii ,,Al. I. Cuza” din Iaşi. Am găsit-o la şcoală, alături de copii, fericită, dar totodată foarte emoţionată.

Reporter: Cine v-a determinat să alegeţi această meserie?

Ioana Budeanu: Mi-a plăcut meseria de când eram mică. Nu m-am văzut niciodată în alt domeniu. Mi-au plăcut copiii, mă jucam cu ei, mi-a plăcut să le fiu alături.

Rep.: Aţi avut pe cineva ca reper?

I.B.: Din sat nu am avut repere. Acesta mi-a fost destinul, nu m-a îndrumat nimeni.

Rep.: Cum trebuie să fie un învăţător?

I.B.: Să fie calm, să aibă tact pedagogic, să fie alături de copii, să iubească copiii şi să-i înţeleagă, în primul rând. Sunt mândră de munca pe care am avut-o până la vârsta asta pentru că am avut numai promoţii bune şi am fost mulţumită de munca depusă, rezultatele s-au văzut.

Rep.: Au fost grei primii ani de muncă?

I.B.: Cred că da, neavând experienţă, dar pe parcurs m-am adaptat. Am învăţat foarte mult de la colegii care mi-au îndrumat paşii.

Rep.: Este greu să munceşti cu elevii de la ţară?

I.B.: Nu, dacă ştii să te apropii de ei. Sunt copii pe care poţi să îi modelezi tu ş