In apropierea debarcaderului pentru bac din Galati sunt insirate, de-a lungul strazii, vreo 10-15 masini pe langa care, batuti de soare cat e ziua de lunga, isi fac veacul vanzatorii de momeli pentru pescuit.

In galetile mari, pline cu pamant, gasesti rame rosii si negre, coropisnite, lipitori de pamant sau de apa, viermisori de musca.

Doamna Doinita a fost functionar public la Agentia Judeteana de Ocupare a Fortei de Munca. A fost restructurata in urma cu cativa ani. Printre criteriile disponibilizarii au cantarit mult faptul ca a stat in concedii medicale in urma celor doua operatii suferite si faptul ca nu are copii. Dupa ce a terminat somajul, fara un ban in buzunar, n-a stiut incotro s-o ia.

Ideea salvatoare a fost atunci sa se apuce de crescut si vandut rame. Vreo trei ani i-a mers bine: patru lei paharutul cu rame rosii, cinci lei paharutul cu rame negre, trei lei lipitoarea de pamant, patru lei coropisnita, un leu lingurita de viermi.

Fara know-how, doamna Doinita a stiut totusi sa-si organizeze afacerea. Cand vanzarile au inceput sa creasca, si-a creat doua noi surse de aprovizionare.

A apelat la rudele de la tara si a fondat doua crescatorii - una in judetul Buzau, alta in judetul Vaslui. O data pe saptamana, vizita una dintre surse si, daca cererea era mare, facea o calatorie de aprovizionare si la cealalta sursa.

"Daca se cresc greu ramele? Pai e o intreaga poveste: trebuie sa le dai de mancare, sa le tii umezeala si umbra, sa mentii pamantul afanat, sa ai grija sa nu le inece ploaia ori sa plece in alta parte daca nu le dai hrana la timp," spune doamna Doinita.

Lucrurile mergeau ca pe roate pana in 2009, cand a lovit recesiunea si in meseria asta ingrata. Oamenii au inceput sa mearga tot mai rar la pescuit, cumpara mai putina nada, iar de-o vreme toata lumea s-a apucat de