Timişoreanul Bujor Hariga este astăzi unanim apreciat drept unul dintre cei mai mari chitarişti ai României. Hari, aşa cum îi spun prietenii, a fost profesorul de chitară al multor muzicieni recunoscuţi şi, împreună cu noile generaţii, „produce“ în continuare piese deosebite, fiind o adevărată „şcoală de rock“. La sfârşitul anului 2007, a fost recompensat cu o Diplomă de Excelenţă din partea Primăriei Timişoara pentru întreaga sa activitate, iar anul trecut a pus bazele unei trupe noi, care poartă numele de Ora H.

„M-am apucat de cântat la chitară în clasa a 9-a, pe o chitară pe care mi-am zgâriat notele, după o metodă germană. Efectiv, am scrijelit notele şi am învăţat muzică după partiturile de pian ale surorii mele. Ea făcea şcoala de muzică. Pe mine nu m-au dat la şcoala de muzică, au zis că nu poţi întreţine o familie din meseria asta, şi pe bună dreptate“, îşi aminteşte muzicianul care a format o sumedenie de talente. Un autodidact, Hari a reuşit să „prindă“ secretele muzicii prin metode cât se poate de ingenioase şi a avut ocazia să cânte pe instrumente mai mult sau mai puţin convenţionale. „Prima trupă în care am cântat a fost formaţia liceului numărul zece (actualul Colegiu Bănăţean) unde un inginer de la IRET bobinase doze după nişte poze. Am fost în prima clasă specială de fizică din oraş, eram practic nişte cobai. Ca să învăţ, luam un magnetofon de la club, de seara până dimineaţa. Scoteam piese de pe el, ascultam melodiile şi le scriam acordurile. Maică-mea mă verifica“, îşi aminteşte muzicianul.

După ce a intrat în Formaţia Universităţii, care purta numele de Styx, Hari a făcut parte şi din formaţia Politehnicii, alături de care susţinea concerte în fiecare sâmbătă în locaţia care astăzi adăposteşte Park Place-ul, iar mai târziu, alături de trupa Cascada, a luat premiul întâi la Cântarea României. „Noi reprezentam Întreprinderea de Strung