După o ascensiune fulminantă în afaceri cu fier vechi şi trenuri de marfă, investitorul din Toflea îşi asumă riscuri multiple cu preluarea transportatorului feroviar de la stat.
Statul a găsit un „Făt-Frumos“ pentru CFR Marfă, însă tranzacţia cu Grup Feroviar Român (GFR) poate fi „deraiată“ de mai mulţi factori: avizul Consiliului Concurenţei, decizia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) şi plata efectivă a banilor în 60 de zile de la semnarea contractului.
Poziţie dominantă
Consiliul Concurenţei va avea un cuvânt greu de spus din moment ce achiziţia reprezintă o concentrare economică semnificativă. Potrivit raportului privind „Evoluţia concurenţei în sectoarele cheie“ pe 2012, în piaţa de transport feroviar din România activează 17 operatori din care doar nouă au o cotă mai mare de 1%. Problema o constituie faptul că CFR Marfă şi GFR sunt cele mai mari două companii din sector: CFR Marfă are o cotă de piaţă de 49,9%, iar GFR adună 25,15%.
Combinat, cele două ar avea 75% din piaţă, în condiţiile în care următorii concurenţi, Servtrans Invest şi Cargo Trans Vagon au 5,67%, respectiv 5,05%. Transferoviar Grup, care a candidat pentru CFR Marfă în asociere cu Donau Finanz, are o cotă de doar 2,48%.
Consiliul Concurenţei nu are un istoric foarte bogat în materie de respingeri ale unor fuziuni şi achiziţii, cel mai notabil caz fiind obligarea OMV să vândă pachetul de 25% din Rompetrol atunci când a cumpărat Petrom.
Cel mai probabil scenariu: să avizeze o preluare condiţionată în loc să o respingă direct. Pentru acest lucru însă, trebuie ca noul proprietar să-şi asume o serie de angajamente, fie vânzarea unor active, fie anumite condiţii de comportament în piaţă. Potrivit celor mai recente date de pe site-ul Ministerului de Finanţe, CFR Marfă a înregistrat în 2011 o cifră de afaceri de 1,1 miliarde de
