Azi, când se împlinesc 50 de zile de la Învierea lui Hristos prăznuim Rusaliile, Pogorârea Sfântului Duh, una dintre cele mai importante sărbători creştine care încheie ciclul sărbătorilor pascale. De Rusalii, Duhul Sfânt s-a pogorât asupra apostolilot care s-au transformat din oameni timizi şi simpli, în propovăduitori ai învăţăturii creştine.

Celebrată la 50 de zile după Paşte, adică duminică, 23 iunie şi luni, 24 iunie, declarată zi liberă pentru români – duminica mare a Pogorârii Sfântului Duh a asimilat şi elemente specifice renovării timpului: acum se deschide sezonul culegerii plantelor de leac ce se considerau a fi contaminate, până la această dată, de către Rusalii.

Pogorârea Duhului Sfânt este descrisă în “Faptele Apostolilor”, unde se spune că Duhul Sfânt Se pogoară din cer ca un vuiet mare de vânt şi Se împarte deasupra capului fiecăruia din cei prezenţi, în chip de limbi de foc.

După Pogorârea Sfântului Duh, Apostolii au primit puterea de a vorbi în limbi necunoscute de ei până atunci iar începutul a avut loc chiar în această zi, a Pogorârii Duhului Sfânt, când s-au făcut înţeleşi de toţi iudeii veniţi la Ierusalim din tot Orientul.

Pelerinii nu au reuşit să-şi explice cum de puteau predica în graiuri diferite, astfel încât unul dintre ei îi acuză pe apostoli că ar fi „plini de must”, adica beţi (F.A. 2, 13). Atunci Sfântul Petru a luat cuvântul pentru a-i apăra pe Apostoli de o asemenea învinuire, dar şi pentru a vorbi mulţimilor despre Hristos. El le-a descoperit că se împlinise profeţia lui Ioil: “Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul” (F.A. 2, 17, Ioil 3, 1).

În urma cuvântării lui Petru, trei mii de persoane au primit botezul.

Există obieiul ca în ziua de Rusalii, să se aducă în biserică frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc şi semne ale coborârii Sfântului