Medici care pleacă pentru salarii mai mari; asistenți care părăsesc țara pentru condiții de lucru mai bune; pacienți care vor pleca pentru un tratament mai bun în alte țări, tratamentul fiindu-le plătit de statul român; deteriorarea inevitabilă a capacității de tratament din România. Este un șir de evenimente la care riscăm să asistăm din luna octombrie a acestui an, odată cu intrarea în vigoare a Directivei U.E. nr. 24/2011.

În ceea ce privește personalul din sănătate nu mai este vorba doar de un scenariu, ci de o realitate ce capătă aspecte tot mai îngrijorătoare. Chiar și în ceea ce privește pacienții migrația a început, înregistrând deja cote alarmante în vestul țării. Spre exemplu, mii de români se tratează în spitalele din Szeged, Gyula si Debrecen, preferând să plătească din buzunar costul unor servicii medicale de calitate. În condițiile în care directiva obligă statul român să le ramburseze bani de tratament procesul va capătă o amploare nemaiîntâlnită, lipsind nenumărate spitale de potențiali pacienți și golind visteria Casei Naționale de Asigurări Sociale de Sănătate. Ceea ce ar putea chiar să ne profite, riscă de fapt să se transforme într-un coșmar.

Acesta riscă să fie efectul Directivei U.E. nr. 24/2011 care va fi aplicabilă din octombrie anul acesta, dacă România nu reușește să aplice un plan coerent de reformă pe zona sistemului de finanțare a sănătății și pe cea a calității serviciilor medicale. A aloca 50 sau 500 milioane de euro suplimentar pentru salarizare nu rezolvă încă problema de fond, fiind necesară o reformă care să reașeze însuși sistemul de finanțare a sănătății. Nu este vorba doar de creșterea nivelului de salarizare, acesta fiind doar unul din mulții pași ce trebuie făcuți pentru reașezarea sistemului sanitar, toți având ca obiectiv creșterea calității serviciilor medicale.

Implementarea aceste